Listen in Audio

Surprinzător, nu? Probabil că e prima dată când vezi un astfel de sistem de filtrare a apei. Căci prima treaptă de filtrare avea loc în cele șase camere de la nivelul acestui etaj. Fiecare dintre ele adăpostea un strat de 3 metri înălțime de cocs, material industrial obținut din cărbune, poros și de culoare gri. În camerele laterale intrau aproximativ 90 de tone de cocs, iar în cele intermediare 70 de tone. 

Bine, bine, dar ce rol avea cărbunele în procesul de filtrare a apei? Deasupra stratului de cocs poți vedea o instalație din țevi metalice. Prin orificiile acestor țevi apa era pulverizată. La contactul picăturilor fine cu aerul, compușii cu fier din apă se oxidează. Oxizii de fier, insolubili în apă, sunt apoi reținuți pe stratul filtrant de cocs. Culoarea ruginie a cocsului din aceste încăperi este dovada filtrării compușilor cu fier din apă. Rugina depusă pe pereți provine de la picăturile de apă care nu au mai ajuns pe filtru. De asemenea, prin pulverizarea în aer, din apa brută sunt îndepărtate și gazele dizolvate, care-i dau un miros neplăcut – hidrogenul sulfurat și amoniacul.

În interiorul camerelor pot fi observate și în prezent instalațiile cu orificii, prin care jeturile de apă țâșneau, dispersându-se în forma unei umbrele deschise. Se remarcă de asemenea sistemul de ventilație cu tiraj natural – acele goluri circulare din pereții laterali și „pâlniile” de la nivelul șarpantei, care asigurau întreținerea procesului de oxidare. 

Și-apoi? Unde se ducea apa deferizată după ce trecea prin stratul de cocs? În fiecare sală, sub stratul de cocs se afla o podea metalică perforată, prin care apa se putea scurge după ce trecea prin filtru. În prezent, prima cameră laterală este golită, astfel că puteți vedea podeaua perforată.  

După ce stratul filtrant se încărca cu oxizi, cocsul necesita curățare. Odată la 3 ani, acesta era scos prin golurile ce pot fi observate pe fațada sudică a clădirii, pe ușile metalice, cu ajutorul unor benzi transportoare și era spălat. Curățarea cocsului dintr-o singură cameră dura aproximativ 3 luni, prin muncă manuală deosebit de grea. Cocsul era înlocuit doar în cazuri excepționale. 

În ultima cameră, a fost introdusă o podea de sticlă, sub care este expus un strat de cocs spălat. 

După aerare și deferizare, apa mergea la următoarea etapă de filtrare, de extragere a manganului cu ajutorul filtrelor Bollmann. Așa că te invit să urmăm cursul apei, gravitațional, până la etajul inferior.