Listen in Audio

Privit de aici, Grupul de fântâni pare o catedrală a apei, nu-i așa? Una în care interesul pentru frumos și natură se împletește cu inovația tehnologică și grija pentru dezvoltarea orașului.

Atenția la detalii, specifică stilului Secession, se remarcă la nivelul gresiei ceramice cu motive florale, păstrată de la 1914. Atât exteriorul, cât și interiorul, au o decorație subtilă, minimală și în mare parte rezultată din configurarea masei construite.

Întreg sistemul de instalații a fost proiectat de compania de armături, pompe și instalații de gaz din Budapesta, Teudloff-Dittrich. 

Deasupra planșeului se observă o diferențiere de nivel față de zona dedicată motoarelor și pompelor, care sunt instalate mai sus pentru a fi protejate de infiltrațiile de apă. Chiar dacă uzina nu mai funcționează din 1991, apa se mai infiltrează și azi. Parcă să ne atragă atenția că acviferul e încă acolo, că ciclul apei în natură nu se întrerupe niciodată. 

Iar cât de ușor era să extragi apa ne putem da seama dacă observăm panoplia cu instrumente folosite de primii angajați ai Uzinei în activitatea lor zilnică. Cu toții au știut care e deviza preferată a lui Stan Vidrighin, inginerul care a proiectat întreg sistemul de alimentare cu apă și canalizare a orașului: „Cine nu lucră, nu mănâncă!”. Și au respectat-o întocmai. 

De aici, apa mergea în Deferuginator, adică stația de filtrare. După ce ai inspectat toate echipamentele și te-ai încărcat cu toată lumina și ecourile OZN-ului, te invităm să continui călătoria pe firul apei în următoarea clădire.