Listen in Audio

Ce este un oraș? Încă din Antichitate, filosofii și arhitecții au făcut o paralelă între o așezare  și un corp uman. În acest sens, fântânile sunt buzele ce sorb apa în organismul-oraș, deferuginatorul este gura ce o filtrează, iar stația de pompare e faringele ce trimite apa mai departe în esofag, pe rețeaua de distribuție. Apa continuă prin stomac și apoi către intestinul subțire, unde se absoarbe cea mai mare parte a apei pe care o consumăm. Vorbim aici de locuințele noastre. 

Ne aflăm acum la Casa Pompelor, edificată între 1913 și 1914.  Planșele proiectului poartă și ele ștampila arhitectului János Lenarduzzi și semnăturile acestuia și a altui inginer (semnătură indescifrabilă), aprobate de Stan Vidrighin. 

Clădirea stației de pompare a fost construită într-un limbaj arhitectural asemănător cu cel al clădirii deferuginatorului. Forma sa în plan este simplă, dar volumul clădirii stației de pompare are mai multe elemente decorative în comparație cu celelalte clădiri construite în aceeași perioadă. 

Aceasta e ultima stație de pe traseul apei înainte de ieșirea ei din uzină. După filtrarea compușilor minerali, apa, acum potabilă, era stocată în rezervoare. De aici, pompele o trimiteau în orașul aflat pe atunci la 5 kilometri depărtare. Conducta ce pleca din uzină se ramifica acolo într-o rețea de 87 de kilometri lungime, ce traversa orașul în lung și-n lat. Uzina de Apă a fost proiectată să asigure apă pentru cei 46.000 de timișoreni și să acopere dezvoltarea viitoare a orașului. 

Rețeaua de distribuție a apei potabile a fost pusă în funcțiune deodată cu această uzină. Și tot atunci a fost înființată Întreprinderea de apăcanal a oraşului Timişoara, denumită pe scurt ACOT. A fost prima întreprindere de acest fel din țară. Stan Vidrighin, primul director al întreprinderii, coordona pe atunci 21 de angajaţi, dintre care doi maiştri pentru lucrări de apăcanalizare, un contabil, un casier, doi ingineri şi șase tehnicieni. Volumul producţiei de apă potabilă şi industrială a crescut gradual cu trecerea anilor, ducând şi la creşterea numărului de angajaţi. 

De-a lungul timpului, compania care a fost responsabilă de asigurarea serviciilor de utilitate publică a purtat mai multe nume. Ca regie autonomă, Aquatim a apărut în anul 1991, iar în prezent este operator regional al serviciilor de utilitate publică de alimentare cu apă și canalizare. Indiferent de formele de organizare, toate aceste societăţi au pus pe primul loc, în mod firesc, calitatea serviciilor oferite timişorenilor.